Biserică Romano-Catolică din Turda
Biserică Romano-Catolică din Turda

Biserică Romano-Catolică din Turda

Piața Republicii 1, Turda, România

Despre

Biserică Romano-Catolică din Turda a fost construită între anii 1475-1504, pe amplasamentul unei biserici mai vechi, atestată documentar deja în anul 1342. Hramul actual al bisericii este Nașterea Maicii Domnului. În evul mediu i-a avut ca patroni pe Sfântul Nicolae și pe Sfântul Martin.
Biserica este înscrisă pe lista monumentelor istorice din județul Cluj, elaborată de Ministerul Culturii din România în anul 2015 (cod LMI CJ-II-m-A-07800).

Istoric

Biserica a fost înconjurată inițial de clădiri-anexe, dependințe și de un zid protector. În stadiul actual al cercetărilor este imposibil de precizat amplasamentul primei biserici, planimetria și structurile sale de zidărie. Totuși, numeroasele morminte distruse de fundațiile bisericii actuale, monedele găsite aici, emise în secolul al XIV-lea și în prima jumătate a secolului al XV-lea (Carol I Robert de Anjou [1288-1342], Sigismund de Luxemburg [1387-1437], Vladislav I [1440-1444], Iancu de Hunedoara [1446-1456], Matia Corvin [1443-1490]), precum și fragmentele de frescă descoperite, indică un lăcaș de cult mai vechi, a cărui existență s-a încheiat în a doua jumatate a secolului al XV-lea. Nu este exclus ca unele fragmente din vechea biserică să fi fost folosite în cladirea actuală, așa cum sugerează situațiile surprinse în secțiunea interioară și într-una din cele exterioare.

În interiorul clădirii parohiei acestei biserici (Piața Republicii nr. 1) sunt incastrate în pereți două dintre cheile de boltă ale vechii biserici romano-catolice demolate în secolul al XV-lea (una dintre ele poartă însemnul "Cheile Sf. Petru" din 1472, putând fi ușor confundată cu foarte cunoscuta stemă a Vaticanului).

Biserica actuală este o construcție bine închegată, cu fundațiile de la navă, cor si sacristie ridicate într-o singură etapă. Materialele folosite au fost piatra de carieră de dimensiuni medii, lespezi mari de piatră aduse din castrul roman Potaissa, rebuturi de piatră medievală prelucrată, precum și pietre refolosite de la construcția mai veche. Toate acestea au fost așezate în asize aproximativ regulate, egalizate cu pietre mici și fragmente de cărămizi romane. Mortarul este de bună calitate, dur, din nisip, var si pigment ceramic. Fundația este parțial clădită, parțial înecată în mortar. Elevația se delimitează printr-un decroș proeminent, atât la exterior, cât si la interior.

Două fragmente de ziduri în ruină, vag surprinse la exterior și interior, pot indica o fază intermediară, între biserica veche și cea nouă. Relația este totuși ipotetică, urmând a fi clarificată în alte campanii arheologice.

Necropola medievală indică două orizonturi de înmormântare, unul contemporan bisericii noi, altul anterior acesteia. Faptul că două morminte orientate nord-sud sunt tăiate de fundațiile bisericii din secolul al XV-lea, indică posibilitatea practicării acestei orientări în mediul catolic, încă înainte de încetățenirea Reformei Protestante.

Biserica a fost construită în stil gotic, interiorul având inițial 3 nave. Nava principală, orientată est-vest, are lungimea de 50 m și lățimea de 18,20 m. Altarul are 20,2 m lungime. A suferit daune importante atacată fiind de către Giovanni Battista Castaldo în anii 1540, de Giorgio Basta în 1602, de generalul Tiege în 1706 și a luptelor din anii 1703-1711 între curuți și lobonți (evenimente înscrise în arhiva bisericii).
Inițial, până în anul 1568, a aparținut cultului romano-catolic, apoi, între anii 1568-1721, cultului unitarian. În aceasta biserică a fost proclamată în anul 1568 înființarea Bisericii Unitariene. Pe peretele din dreapta, în interiorul bisericii, există o placă comemorativă, redactată în 3 limbi (maghiară, română, engleză) care amintește acest însemnat eveniment.

După anul 1721 (respectiv după cucerirea Ardealului de către Austria catolică) biserica a fost retrocedată cultului romano-catolic și transformată în stil baroc.

Biserica a avut în trecut 2 turnuri, demolate la lucrările de barocizare din secolul al XVIII-lea. Turnul principal a fost plasat exact unde acum e intrarea în biserică și a fost dărâmat, fiind avariat de mai multe trăznete. Ulterior nu s-a mai refăcut (biserica nu are în prezent turn). Intrarea principală în biserică trecea prin și pe sub acest turn[1]. Celălalt turn a fost mai mic și nu se știe exact unde a fost amplasat.

Biserica a fost (până în secolul al XVIII-lea) înconjurată de ziduri de apărare, groase de 2 m și înalte de 12 m. Pe vremuri de restriște (mai ales la invaziile tătarilor si turcilor) biserica fortificată oferea locuri de refugiu pentru populația amenințată (majoritatea oamenilor se refugia, totuși, în acele grele perioade în Cheile Turzii). Resturi din aceste vechi ziduri se mai găseau în secolul al XX-lea în spatele casei cu etaj de lângă biserică, pe partea sudică (spre piață). Poarta fortificației a fost demolată cu ocazia clădirii acestei case cu etaj, care a folosit materialul din acea poartă. Zidurile au fost construite exclusiv cu pietre aduse din castrul roman (ca, de altfel, multe din clădirile turdene, de pildă Tribunalul, fosta Primărie).

Un puternic incendiu a afectat lăcașul la începutul secolului al XIX-lea, când acoperișul incendiat a provocat prăbușirea bolților corului și navei, deteriorând grav interiorul bisericii. A urmat reconstrucția, în manieră neo-barocă, prin introducerea unor pilaștrii puternici, independenți de structura gotică. Noile travei[2] ale navei și corului au fost acoperite de calote boeme[3]. În exterior s-au păstrat o seamă de elemente gotice pe fațadele bisericii, cu excepția fațadei de vest, care s-a realizat tot în stil neo-baroc. De asemenea, s-au păstrat elemente și urmele unor elemente originale în podul bisericii. Lucrările, după cum arată inscripția de deasupra intrării, au fost conduse de meșterul constructor Francisc Lek și de dulgherul Francisc Szentmiklósi, fiind terminate în anul 1822.

Contraforturile sudice ale bisericii.

În 1903 au fost demarate noi lucrări de renovare. În câțiva ani s-a realizat tencuirea fațadelor, s-a reparat pardoseala și a fost înlocuit mobilierul sacristiei. Intervenții au avut loc și în 1945, când s-au remediat distrugerile suferite în cursul celui de al doilea război mondial, apoi în 1961 când s-a restaurat bolta corului.

Printre valorile mai importante ale bisericii s-au numărat 3 picturi murale de pe bolta corului, cu scene din viața Sf.Maria, realizate în 1830 de Vitkay János, și vitraliile colorate ale corului. Dintre acestea, până astăzi, s-au conservat doar frescele, parțial repictate. Vitraliile au fost distruse în cel de al doilea război mondial.

Biserica are 8 contraforturi, atât pe peretele sudic, cât și pe cel nordic. Pe contraforturile 2, 4 și 6 de pe peretele sudic sunt încrustați anii 1504, 1498 și 1478 (în cifre gotice).

Simbolul trandafirului

Biserica romano-catolică a acceptat cu greu la început trandafirul printre simbolurile creștine, din cauza folosirii lui în cadrul ritualurilor precreștine, mai ales la celebrarea zeilor dragostei. Datorită spinilor săi, trandafirul a devenit cu timpul un simbol al patimilor lui Isus, respectiv trandafirul roșu semnifică martiriul. Biserica romano-catolică din Turda ascunde și ea acest simbol. Pe cămașa lui Isus de pe statuia din partea dreaptă a bisericii, sculptorul a creat o cruce abia vizibilă ochiului liber. În centrul crucii a așezat o inimă, iar la baza crucii trandafirul simbolic.

Alte sugestii

Biserica Reformată-Calvină din Turda-Veche (în maghiară Ótordai reformatus templom), cel mai vechi monument păstrat în Turda, este situată în centrul orașului, pe strada Hașdeun numărul 1, în vecinătatea Pieței Republicii, a fostului lapidariu și a Muzeului de Istorie. Biserica Reformată-Calvină din Turda-Veche este înscrisă pe lista monumentelor istorice din județul Cluj, elaborată de Ministerul Culturii din România în anul 2015 (cod LMI CJ-II-m-A-07793). Biserica inițială Prima biserică pe acest loc a fost romano-catolică, construită în secolul al XIV-lea, cu hramul Sf. Maria. Această biserică este menționată într-un vechi registru papal de impozite din anul 1332, ca fiind condusă de preotul Peter din „Antiqua Thorda” („Turda-Veche”). Clădirea primei biserici a fost alcătuită dintr-o sală cu un turn (plasat pe latura de sud) și un cor plasat pe latura de est. Biserica actuală Edificiul actual a fost construit la începutul secolului al XV-lea, pe vremea împăratului Sigismund de Luxemburg (1387-1437), totodată suveran al Regatului Ungariei, pe amplasamentul vechii biserici. Biserica a fost concepută în stil gotic, având o singură navă, în lungime de 26 m, lățime de 8,5 m și o înălțime de 16 m. Inițial a fost mai lungă, cu 5-10 m, având spre est (respectiv spre Piața Republicii) obișnuitul cor/altar, cu bolți ogivale în cruce, cor care a fost demolat odată cu construcția fortificației împrejmuitoare (biserica nu mai încăpea în incinta zidurilor de apărare, fiind plasată de-a curmezișul față de fortăreață; corul/altarul a trebuit să fie sacrificat pe o lungime de 5-10 m; așa se explică aspectul neobișnuit de inestetic al fațadei de est a bisericii, lipsită de cor/altar si de portalul gotic original). În locul corului demolat, pe noul zid de apărare al fortăreței, a fost ridicat în secolul al XVII-lea un turn cu clopot, care s-a prăbușit în anul 1862 (fundația a cedat). Turnul cu ceas (simbolul emblematic al orașului Turda), cu o înălțime de 60 m, a fost construit între anii 1904-1906. Fațadele de vest si de nord ale bisericii sunt cele mai estetice. Fațada de vest, cu intrarea încadrata de un portal ornamentat, prezintă elemente tipice de stil gotic, de la începutul secolului al XV-lea. În axul fațadei de vest se găseste un portal, terminat în arc frânt. Portalul vestic este decorat cu motive de frunze de stejar. Fațada de nord prezintă cinci contraforturi si un portal secundar (permanent inchis). Interiorul bisericii a fost deteriorat în urma unui incendiu în secolul al XVII-lea. Ornamentația interioară e în cea mai mare parte opera refacerilor ulterioare. Biserica (inițial romano-catolică) a trecut în anul 1564 (până în zilele noastre) la confesiunea reformată-calvină. Fortificația din jurul bisericii După marea invazie tătară din 1241 și după ravagiile cauzate orașului Turda de ulterioarele atacuri tătare și turcești, s-au construit în secolele următoare fortificații de apărare în jurul celor 3 biserici principale din oraș: Biserica Romano-Catolică, Biserica Reformată-Calvină din Turda-Veche și Biserica Reformată-Calvină din Turda-Nouă. Planul fortificaţiei din Turda-Veche din jurul Bisericii Reformat-Calvine Cea mai importantă fortificație (numită și “castel” sau “cetate”) s-a construit în jurul Bisericii Reformat-Calvine din Turda-Veche. Fortificația s-a construit între anii 1445-1455, folosindu-se multe materiale gata fasonate din castrul roman Potaissa. Biserica a fost împrejmuită cu un zid gros de apărare, având patru bastioane de colț (probabil cu turnuri): - bastionul de nord-vest (demolat; pe locul lui este azi Muzeul de Istorie) - bastionul de nord-est (demolat; pe locul lui este azi Palatul Finanțelor din Piața Republicii nr.15) - bastionul de sud-vest (există încă, deteriorat, în curtea casei din str.Mircea cel Bătrân nr.4) - bastionul de sud-est (demolat; pe locul lui s-a construit clădirea din Piața Republicii nr.22). Altarul (corul) bisericii, în lungime de 8-10 m, a fost demolat la construcția fortăreței (biserica era prea lungă și nu ar fi încăput în interiorul fortăreței). Turnul inițial al bisericii a fost amplasat în partea estică, lângă altar, pe linia zidului de fortificație edificat după construcția bisericii. Acest turn s-a prăbușit într-o noapte a anului 1862, cu ocazia executării unor săpături de nivelare a pieței învecinate. Biserica, zidul înconjurător si bastioanele, au avut de suferit în timpul luptelor lui Gheorghe Basta (1600-1601), precum și în urma conflictelor armate dintre Curuți si Lobonți din anii următori. Zidul și bastioanele au fost refăcute treptat de către principii Gabriel Báthory (1608-1613), Gabriel Bethlen (1613-1630) si Gheorghe Rákóczi I (1630-1648). Mai târziu, zidul și bastioanele și-au pierdut utilitatea militară, ruinându-se și cedând locul unor construcții civile. Sursa Wikipedia
Strada Bogdan Petriceicu Hașdeu 2, Turda 407405, România
  Biserica Penticostală Philadelphia din Turda, construită între anii 1992 și 2002, este un loc de cult important pentru enoriașii săi. Biserica are 1260 de locuri și poate găzdui oameni din comunitate într-un mediu spiritual și încurajator. Cu aproximativ 500 de membri activi, aceasta este un centru vital pentru viața spirituală a comunității. Planurile originale pentru construcție au fost elaborate cu atenție la detalii, astfel încât să se creeze un spațiu frumos și funcțional pentru enoriașii săi. Acest lucru se reflectă în arhitectura unică și în atmosfera caldă și primitoare a bisericii. În biserica Philadelphia din Turda, enoriașii se adună să se roage, să cânte și să învețe despre credința lor. Biserica oferă, de asemenea, oportunități de voluntariat și activități comunitare, care aduc oamenii împreună și îi ajută să se simtă conectați și implicați în comunitate. În concluzie, Biserica Penticostală Philadelphia din Turda este un loc important pentru enoriașii săi, oferind un spațiu de cult și o comunitate activă. Construită cu planuri originale și cu o atenție la detalii, aceasta este o biserică frumoasă și primitoare, unde oamenii se pot aduna pentru a se ruga, a se conecta și a învăța împreună. 
Strada Tineretului 40, Turda 407405, România
Scurt istoric al Bisericii Penticostale Turda Primele informații despre penticostalism în Turda datează din anul 1940, iar primul lucrător ordinat a fost fratele Muntean Vasile, care a deschis prima biserica din Turda pe str. Bihorului nr.2. Dintre primele familii de penticostali din Turda amintim următoarele: familia Deac, familia Trifan, familia Ticudean, familia Chifor. Lângă copiii și tinerii din aceste familii s-au adăugat și altii precum, Anuța Rusu, Gârbovan Vasile, Rusu Mihăila, Crișan Ioan, Urcan Nicolae și mulți alții. Următorii frați ordinați care au continuat lucrarea la Turda pentru zeci de ani au fost: fratele Gheța Petru, fratele Deac Alexandru, fratele Kerekeș Alexandru și fratele Malnași Andrei. În anul 1972 au fost demarate lucrările de construire a Bisericii la adresa ei actuală: strada Avram Iancu nr 23, clădire care a fost remodelată imediat după revoluție. Din anul 1973, când biserica avea deja în jur de 200 membri, a fost organizat și corul bisericii iar ulterior, în anul 1976, s-au cumpărat instrumentele pentru fanfară. Cu ajutorul Domnului și cu implicarea fratelui Vasile Bordea și a colegilor lui, Biserica s-a bucurat de o lucrare frumoasă pe partea muzicală. Dupa revoluție, începând din anul 1990, mișcarea penticostală din Turda s-a dezvoltat mult și în consecință s-au deschis alte biserici în locații diferite din oraș. Astăzi, la Turda, sunt 7 biserici penticostale dintre care 4 formate din frații romi. Biserica mamă, de pe strada Avram Iancu nr.23, se numește „Biserica Alfa și Omega Turda”, iar în ultimii 20 de ani este păstorită de Mircea Deteșan. Alături de el s-a format o echipă frumoasă de slujitori care păstoresc aproape 20 de biserici locale. Sursa: Despre noi | Alfa & Omega Turda (alfaomegaturda.com)
Strada Avram Iancu 17, Turda, România
Biserica Între Români, numită și Biserica Dintre Români, este o biserică ortodoxă din Turda. Lăcașul are hramul "Adormirea Maicii Domnului". Pe la mijlocul secolului XIX-lea, românii și-au construit o biserică din lemn si piatră în deal, sub vii, în apropiere de cimitirul central. În această biserică au fost aleși ca episcopi ortodocși Vasile Moga (primul episcop român) și Andrei Baron de Șaguna în anul 1810 la 19 septembrie, respectiv 1847 în 2 decembrie. În anul 1861 vechea Biserică Între Români a fost trăznită și a ars din temelii. După marele incendiu cauzat de trăsnet, în mod provizoriu a fost ridicată o biserică din lemn, adusă din Sălciua. Între anii 1861-1865 mitropolitul ortodox Andrei Șaguna instituie o colectă publică, cu ajutorul căreia s-a construit o nouă biserică din cărămizi și piatră în cartierul Între Români, pe terenul de lângă râpa Arieșului. Biserica a fost ridicată de către meșterul Patița din Câmpeni. Noua biserică (plasată pe str.Sirenei nr.17, colț cu str. N.Vlăduțiu) a fost reconstruită în formă de navă, între anii 1861-1865. După numai câțiva ani turnul s-a dărâmat, fiind ridicat altul doar în anul 1942 când s-a făcut și o reparație generală. În 1919 pictura interioară a fost restaurată cu ocazia vizitei la Turda a Regelui Ferdinand și a Reginei Maria, care au vizitat și această biserică. Iconostasul din lemn a fost sculptat de elevii Școlii de Arte și Meserii din Turda sub conducerea meșterului Chiș Alexandru. A fost sfințită în anul 1948 de către episcopul Nicolae Colan. În această biserică, a ținut un mare discurs Samuil Micu, reprezentatnt de seamă al Școlii Ardelene.
Strada Sirenei 17, Turda 407405, România
Biserica „Adormirea Maicii Domnului”, cunoscută și sub numele de Biserica Rățeștilor, este unul dintre cele mai importante monumente de patrimoniu religios din Turda. Construită în anul 1839, la inițiativa protopopului greco-catolic Basiliu Rațiu, biserica a fost finanțată de familia Rațiu, una dintre cele mai importante familii românești din istoria orașului. Astăzi, lăcașul de cult aparține Parohiei Ortodoxe Turda Veche. Ridicarea bisericii a reprezentat un moment important pentru comunitatea românească din Turda, care până atunci dispunea de foarte puține lăcașuri de cult. În jurul bisericii au fost amenajate casa parohială, locuințele slujitorilor bisericii și cimitirul destinat credincioșilor români, contribuind la dezvoltarea vieții religioase și comunitare din oraș. De-a lungul timpului, familia Rațiu a sprijinit nu doar întreținerea bisericii, ci și dezvoltarea educației și culturii românești. Prin intermediul Eforiei Fondului Cultural, înființată în anul 1866, au fost susținute lucrări de restaurare, construirea primei școli confesionale românești din Turda Veche și acordarea de burse pentru tinerii români. Primul președinte al Eforiei a fost memorandistul Dr. Ioan Rațiu. Interiorul bisericii impresionează prin iconostasul din lemn de stejar sculptat, realizat în anul 1967 de meșterii turdeni Aurel Sămărtinean și Grigore Frătean, precum și prin pictura murală executată în perioada 1965–1966 de pictorul Cornel Cenan. Un element aparte îl reprezintă reprezentarea celor 12 semne zodiacale în pronaos, un detaliu artistic rar întâlnit în bisericile ortodoxe din România. În anul 2011, a fost reconstituită și resfințită pisania originală a bisericii, dispărută după anul 1948, iar în curtea lăcașului au fost amplasate monumente dedicate ctitorilor și principalilor binefăcători ai edificiului, readucând în atenția vizitatorilor istoria familiei Rațiu și contribuția acesteia la dezvoltarea Turzii. Astăzi, Biserica Rățeștilor rămâne un loc de rugăciune și reculegere, dar și un reper al patrimoniului istoric și spiritual al municipiului Turda, reprezentând o oprire recomandată pentru cei interesați de istoria orașului și de personalitățile care au marcat destinul comunității locale.
Strada Gheorghe Lazăr 17, Turda, România